Islamul - a doua cea mai mare religie din lume

Islamul este a doua cea mai mare religie din lume după creștinism, cu aproximativ 1.8 miliarde de adepți, cunoscuți sub numele de musulmani. Această religie monoteistă se bazează pe învățăturile profetului Muhammad, considerat de musulmani ultimul profet al lui Dumnezeu (Allah în arabă). Islamul a fost fondat în secolul al 7-lea în Peninsula Arabică.

Sursele de autoritate în Islam

Coranul: Cartea sfântă a islamului, considerată cuvântul lui Allah așa cum a fost revelat lui Muhammad prin intermediul arhanghelului Gabriel. Coranul este fundamentul doctrinar și legal al islamului.
Hadith: Relatări despre cuvintele și faptele profetului Muhammad, care oferă orientări suplimentare musulmanilor despre cum să-și trăiască viața conform principiilor islamice.

Cele cinci stâlpi ai Islamului

Practica religioasă în islam este structurată în jurul a cinci acte fundamentale de devoțiune, cunoscute sub numele de Cele cinci stâlpi ai Islamului:

Shahada (Mărturisirea de credință): Declarația că „Nu există alt dumnezeu decât Allah, și Muhammad este mesagerul lui Allah” este fundamentul credinței islamice.
Salat (Rugăciunea): Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi, orientându-se către Kaaba din Mecca.
Zakat (Caritatea): Obligația de a dona o parte din venituri celor nevoiași, văzută ca o formă de purificare.
Sawm (Postul în luna Ramadan): Postul de la răsărit până la apus pe parcursul întregii luni a Ramadanului, care comemorează prima revelație a Coranului lui Muhammad.
Hajj (Pelerinajul la Mecca): Musulmanii care sunt fizic și financiar capabili trebuie să facă pelerinajul la Mecca cel puțin o dată în viață.

Ramurile Islamului

Sunni: Cei care urmează tradiția profetului, reprezintă aproximativ 85-90% din musulmani. Ei pun accent pe puterea și importanța comunității musulmane (ummah).
Shia: Cei care cred că liderii musulmani trebuie să fie descendenți direcți ai lui Muhammad, prin fiica sa Fatima și ginerele Ali. Shia constituie majoritatea populației în Iran și Irak.

Rolul Islamului în societate

Islamul nu este doar o religie personală, ci și un sistem social și politic care guvernează multe aspecte ale vieții cotidiene. Sharia, legea islamică, derivă din Coran și Hadith și cuprinde îndrumări privind aproape toate aspectele vieții, de la familie și educație până la justiție și guvernare.

Islamul în lumea contemporană

Islamul joacă un rol semnificativ în afacerile globale datorită importanței geopolitice a țărilor majoritar musulmane, a resurselor naturale bogate (cum ar fi petrolul) și a problemelor internaționale legate de terorism și mișcări de reformă. Dialogul inter-religios și înțelegerea crescută între diferite culturi și credințe sunt esențiale pentru pacea globală și coexistența armonioasă.

Islamul, ca orice religie majoră, a avut o istorie complexă de interacțiuni cu alte religii, uneori caracterizate de cooperare și coexistență pașnică, alteori de conflict și tensiuni. Aceste conflicte au variat în funcție de contextul istoric, geografic și social. Iată câteva dintre principalele situații de conflict între islam și alte religii:

Conflicte istorice

Cruciadele (1095-1291): Seria de campanii militare inițiate de statele creștine din Europa împotriva musulmanilor care controlau Țara Sfântă. Acestea au fost marcate de lupte intense și au lăsat urme adânci în relațiile dintre creștini și musulmani.
Expansiunea islamică și Reconquista: În Evul Mediu, expansiunea islamică în Europa, în special în Peninsula Iberică, a dus la perioade lungi de coabitare, dar și de conflict între musulmani, creștini și evrei, culminând cu Reconquista creștină.
Războaiele otomane în Europa: Expansiunea Imperiului Otoman în Balcani și Europa Centrală a fost însoțită de conflicte militare cu diverse puteri creștine, inclusiv Sfântul Imperiu Roman și diverse state slave.

Conflicte moderne

Conflictul arabo-israelian: Deși are puternice componente naționaliste și teritoriale, acest conflict are și un substrat religios important, implicând drepturi religioase și acces la locuri sfinte pentru musulmani și evrei.
Terorismul islamist: Atacurile teroriste comise de grupuri islamiste radicale împotriva țintelor occidentale, dar și împotriva altor musulmani, au fost interpretate de unii ca fiind motivate de motive religioase, exacerbând tensiunile între comunitățile musulmane și cele occidentale sau alte religii.
Confruntările sectare: În interiorul lumii islamice, conflictul între sectele sunnită și șiită a generat violențe semnificative, în special în țări precum Irak, Siria și Yemen.

Cauze ale conflictelor

Conflictele religioase sunt rareori pur religioase; ele sunt de obicei însoțite de o varietate de factori sociali, economici și politici. Resursele limitate, inegalitățile, politicile de stat și influențele externe pot juca roluri semnificative în declanșarea și perpetuarea conflictelor. De asemenea, interpretările radicale sau fundamentaliste ale textelor și învățăturilor religioase pot contribui la justificarea violenței.

Coexistența și dialogul interreligios

În ciuda acestor conflicte, există multe exemple de coexistență pașnică și colaborare între musulmani și adepții altor religii. Dialogul interreligios și inițiativele comunitare care promovează înțelegerea și respectul reciproc sunt vitale pentru reducerea tensiunilor și pentru construirea unei lumi mai pașnice. Aceste eforturi sunt esențiale pentru a depăși stereotipurile și pentru a promova o coexistență armonioasă între diversele comunități religioase.