Bucătăria europeană este compusă din mai multe tipuri , incluzând și pe cele transplantate pe alte continente datorită coloniștilor. Este o gastronomie care are rădăcini adânci în istorie și dezvoltarea ei este strâns legată de diversele zone, de la popoarele autohtone și de diferitele influențe apărute în perioadele de cucerire și colonizare.

1. Bucătăriile nord-europene se caracterizează prin mâncăruri robuste, adesea bogate în grăsimi. Există supe și tocane, preparate bogate și robuste pentru a lupta împotriva frigului. Foarte frecventă este afumarea cărnii și a peștelui, acesta din urmă fiind adesea conservat în saramură. Există multe tipuri de cârnați, legumele nu sunt atât de variate ca în sudul Europei și cartofii sunt foarte des întâlniți. Pâinile sunt tari și mai uscate, la fel ca cea mai mare parte a patiseriei.                                                                                              
2. Bucătăriile din sudul Europei au o mare varietate de produse și metode de gătit. Exista multe sortimente de legume consumate atat fierte cat si crude, raspandita este de exemplu rosia. Atât carnea, peștele, cât și brânza abundă. Se preferă utilizarea uleiului de măsline și, de asemenea, condimentele și ierburile aromatice sunt utilizate pe scară largă. Rețineți că în bucătăriile din sudul Europei sunt incluse țările care se încadrează în bucătăria mediteraneană.