Trecutul si viitorul nu exista in realitate.

Timpul nu exista. Timpul este o creatie a creierului si daca vei "rumega" acest articol...poate imi vei da dreptate. Pentru a explica voi pune o intrebare:

De ce pierdem simțul timpului atunci când dormim?

Timpul este unul dintre cele mai fascinante concepte ale existenței umane. Trăim vieți organizate în jurul acestuia, folosind ceasuri, calendare și structuri temporale pentru a ne ghida activitățile zilnice. Cu toate acestea, în timpul somnului, această percepție asupra timpului dispare complet. Fenomenul în care ne culcăm și ne trezim cu sentimentul că doar o clipă a trecut, indiferent de numărul orelor dormite, ne ridică întrebări fundamentale despre natura timpului și a conștiinței.

Ce este timpul? O construcție a minții

Contrar credinței populare, timpul nu este o entitate tangibilă sau o realitate universală. Este mai degrabă o construcție mentală, o metodă prin care mintea umană organizează și interpretează evenimentele. Timpul ne permite să secvenționăm experiențele și să stabilim relații cauzale între ele.

Din punct de vedere neurologic, percepția timpului este strâns legată de funcționarea cortexului prefrontal și de interacțiunea acestuia cu alte părți ale creierului. Pe măsură ce procesăm evenimente în starea de veghe, creierul nostru “înregistrează” schimbările și le plasează într-un cadru temporal. Cu toate acestea, în somn, activitatea corticală scade semnificativ, ceea ce perturbă această funcție.

Somnul și percepția timpului

Somnul este o stare esențială a existenței, caracterizată de cicluri distincte care includ somnul REM (“Rapid Eye Movement”) și somnul profund. În somnul profund, activitatea creierului scade considerabil, iar conștiința noastră devine inactivă. Fără conștiința de sine și fără fluxul continuu de gânduri care ancorează mintea în timp, percepția temporală dispare complet.

Un alt aspect interesant este că în somnul REM, unde visăm cel mai intens, timpul poate părea distorsionat. Evenimentele dintr-un vis pot părea să dureze ore, deși în realitate ele au loc întro durată de doar câteva minute. Această distorsiune se explică prin faptul că timpul din vis este independent de timpul fizic și este creat și dictat de procesele cognitive ale minții.

Eternul “Acum”

Un punct fascinant despre natura timpului este ideea că tot ce experimentăm are loc în prezent. Trecutul și viitorul nu există ca entități reale; ele sunt doar construcții mentale. Trecutul este o colecție de amintiri, iar viitorul este o proiecție a imaginației noastre.

Această perspectivă este susținută de faptul că în somn, atunci când activitatea minții scade sau se oprește, dispare orice iluzie a trecerii timpului. Experimentăm doar prezentul pur – “acum”-ul etern. De aceea, ne trezim cu sentimentul că nu a trecut niciun moment de la momentul în care am adormit.

Trezirea: O continuitate aparentă

Atunci când ne trezim, percepția timpului este rapid reactivată. Memoria joacă un rol central în acest proces. Creierul “încarcă” evenimentele anterioare somnului și le integrează în fluxul continuu al conștiinței, creând iluzia că timpul a continuat să curgă. Cu toate acestea, realitatea este că nu există nicio experiență directă a timpului în perioada de somn.

Implicațiile filosofice ale timpului

Acest fenomen ne invită să explorăm o perspectivă mai profundă asupra realității. Dacă timpul este o construcție a minții noastre, atunci realitatea pe care o percepem în viața de zi cu zi este, într-o anumită măsură, o iluzie. Conceptul de trecut și viitor, așa cum este rezulta din mintea umană, nu există în mod obiectiv. Somnul ne oferă o oportunitate rară de a experimenta realitatea lipsită de aceste constrângeri.

Această idee este susținută de perspective filosofice precum nondualitatea, care sugerează că timpul și spațiul sunt limitări impuse de mintea noastră asupra unei realități infinite și eterne. Experiența somnului poate fi privită ca o demonstrație directă a acestei perspective.

Concluzie

Pierdem simțul timpului în somn pentru că mintea, mecanismul care creează percepția temporală, încetează să funcționeze activ. Aceasta nu este doar o caracteristică fascinantă a somnului, ci și o invitație de a reflecta asupra naturii timpului și a realității. Somnul ne reamintește că, dincolo de constrângerile mentale, există un “acum” etern care transcendă limitele timpului și spațiului. Poate că în acest “acum” etern se află cheia unei înțelegeri mai profunde a existenței.

P.S. Acest articol "exista" acum pentru ca tu l-ai citit. Amintirile sunt niste reprezentari ale creierului la care apelezi "acum" ; ele (amintirile) sunt "evenimente" din prezent, pentru ca acum le accesam. Trecutul nu exista pentru ca nu si-l mai aminteste nimeni...iar despre viitor, asa cum ni-l inchipuim....nu mai are rost sa vorbim. Mai poti comenta ceva?