Ienibahar Boabe (Punga 5,0 kg)

Enibahar boabe, de culoare maro deschis, gust si miros aromat, caracteristic, fara miros sau gust de ranced, lipsit de contaminare cu insecte sau fragmente de insecte.

Enibaharul boabe este un produs nonGMO, neiradiat.

Ambalarea Enibaharului Boabe: in pungi alimentare de 5kg.

Depozitare : in spatii curate, lipsite de umiditate si lumina solara directa, in ambalajul original inchis.

Termenul de valabilitate pentru Enibaharul boabe depozitat in conditiile descrise anterior este de 12 luni de la data producerii.

Origine : Polonia

1. Descrierea plantei de enibahar

2. Productia de enibahar si comertul cu enibahar

3. Originea si raspandirea enibaharului

4. Cultivarea enibaharului

5. Cerintele de sol si clima ale enibaharului

6. Plantarea si ingrijirea ulterioara a plantelor de enibahar

7. Recoltarea si depozitarea enibaharului

8. Utilizarile enibaharului

9. Utilizarea enibaharului in industria alimentara

10. Proprietati functionale ale enibaharului

11. Probleme de toxicitate ale enibaharului

12. Specificatii de calitate ale enibaharului 

1. Descrierea botanica a enibaharului 

    Enibaharul sau Ienibahar sau Allspice sau Piperul Jamaican  este un arbore peren funcțional dioic, are 7-10 metri înălțime, trunchiul zvelt profund ramificat la extremitățile sale. Coaja este netedă și strălucitoare, maro argintiu pal, vărsându-se în benzi de 25-75 cm lungime la intervale de timp.

    Frunzele sunt purtate în ciorchine la capetele ramurilor, simple, opuse, întregi, subțiri, coriace, punctate cu glande pelucide, aromate atunci când sunt strivite.

    Pețiolul are 1–1,5 cm lungime, lamina eliptca, alungită, 6–15 cm lungime și 3–6 cm lățime, rotunjită la vârf și conică la bază, verde închis deasupra, mai palidă de dedesubt. Inflorescența este axilară, compusă, paniculată, ramificată separat, lungă de 5-15 cm, compusă din mai multe flori grupate.

    Florile sunt structural hermafrodite, dar funcțional masculine sau feminine, albe, aromate, având diametru de 8-10 mm. Pediculul au o lungime de aproximativ 1 cm, de culoare verde pal și pubescente, cu mici bracteole pubescente maronii .

    Receptaculul are patru lobi calici, rotunjiți, de culoare crem, lungi de 1,5-2 mm, cu prindere larga, in antiteza. Există patru petale, arcuite, rotunjite, albe, de aproximativ 3–4 mm lungime, rapid de foioase.

    Staminele sunt libere, numeroase, de 5mm lungime, aproximativ 100 la partea masculina funcționala și 50 la partea femeiasca funcționala. Antera este de culoare crem, are filament alb, zveltă, mică, basifixată, biloculară, deciscantă prin fante longitudinale. Stilul este alb, scurt, pubescent, de aproximativ 5 mm lungime, stigmat galben.

   Partea feminina inferioara, cu două celule, de obicei cu câte un ovul în fiecare celulă, atașat de vârful unghiului interior. Fructul este o boabă sub-globulară, cu diametrul de 4-6mm, verde când nu este coapta si mov închis spre negru lucios când este coapta, aromata când este uscată , fructele uscate necoapte au culoarea culoare maro închis. Embrionul este involut – spiralat în 2-2,5 bobine, cu cotiledoane foarte scurte și o radiculă lungă și groasă.

2. Producția de enibahar si comerțul cu enibahar

   Jamaica este cel mai mare producător și exportator de pimento, reprezentând 70% din topul mondial.Restul de 30% este produs de Honduras, Guatemala, Mexic, Brazilia și Belize.

Fructele uscate, dar necoapte, oleorezinele din fructe si cele din frunze, uleiul obtinut din fructe si cel obtinut din frunze sunt produsele de importanță comercială obținute din P. dioica și au utilizări variate în industria alimentară, a medicamentelor și a parfumurilor.

Printre tipurile de enibahar din diverse locații geografice, varietatea jamaicana este  considerata a fi de înaltă calitate datorită aromei, aspectului și mărimii avand caliate si un preț premium pe piață .

Principalele țări importatoare sunt SUA , Germania, Marea Britanie, Finlanda, Suedia și Canada. Uleiul de frunze este exportat în principal în SUA și Marea Britanie. Enibaharul este în general clasificat impreuna cu capsicum în statisticile importante ale majorității țărilor și, prin urmare, ­­­­analiza situației pieței este dificilă.

3. Originea si raspandirea enibaharului 

    Arborele este originar din Indiile de Vest (Jamaica). Copacii se găsesc, de asemenea, în America Centrală (Mexic, Honduras, Guatemala, Costarica și Cuba) și în zonele vecine din Caraibe, deși locația  sa inițială este în dispută. Christopher Columb a descoperit toate insulele Caraibelor în  1494.

    Exploratori spanioli și ulterior coloniști din Jamaica au recoltat și au folosit frunzele și fructele de enibahar. Rapoartele indică faptul că, în Jamaica, a existat o producție continuă de fructe de enibahar din 1509 până în zilele noastre. Boabele au ajuns la Londra în 1601 așa cum a fost descris de Clusius în Liber Exoticorum, iar plantele au fost cultivate pentru prima dată în Anglia într-o sera în 1732 (Weiss, 2002). Înainte de al doilea război mondial, allspice era mai utilizat pe scară largă decât astăzi; cu toate acestea, în timpul războiului, mulți copaci au fost tăiați dar nu a existat un deficit de mirodenii.

Deși cultivarea a fost reluată după război, productia nu  a fost recuperată complet.

Enibaharul a fost introdus în Insulele Indiei de Vest (Grenada, Barbados, Trinidad și Puerto Rico) din locul său de origine.

Încercările de a-l introduce în țările din regiunile tropicale și anume, India, Sri Lanka, Fiji, Malaezia, Singapore și Indonezia (Java, Sumatra), din diferite motive, nu au reușit pe deplin. În India, există câțiva copaci în Maharashtra, Tamil Nadu, Karnataka și Kerala.

4. Cultivarea enibaharului

   Inmultirea enibaharului

Prin seminte

Allspice este în mod tradițional inmultit prin semințe, dar propagarea vegetativă este, de asemenea, folosita pentru reprodue fidel un anumit tip de plante. Copaci cu un randament ridicat care fructifică în mod regulat și au ramuri bine formate sunt selectați ca arbori-mamă. Fructele coapte, proaspete din astfel de arbori cu randament ridicat sunt colectate și semințele sunt extrase , după ce sunt înmuiate peste noapte în apă și trecute printr-o într-o sită pentru a îndepărta pericarpul.

Toate semințele își pierd viabilitatea la scurt timp după recoltare și, prin urmare, semințele trebuie plantate fără întârziere după extracție. Dacă semințele trebuie transportate sau păstrate câteva zile, este recomandabil să nu extrageți semințele din fructe. Viabilitatea semințelor poate fi menținută la 50% timp de nouă săptămâni, păstrându-le la 21-30 ° C .Semințele sunt semănate în paturi de 15-20 cm înălțime, 1 m lățime și lungimea convenabilă, punand peste sol amestec de nisip (aproximativ 5-8cm grosime).

Semințele sunt semănate la distanțe de 2-3 cm și adancime de aproximativ 2cm. Patul de semințe trebuie protejat de lumina directă a soarelui. Dacă este disponibilă doar o cantitate mică de semințe, acestea pot fi semănate direct în recipiente umplute cu sol - nisip – balega de vaca și păstrate la umbră.

Udarea trebuie făcută regulat. Germinarea are loc în aproximativ 9-10 zile și continuă timp o lună. Toate semințele de pe patul de sămânță trebuie eliminate după ce semințele încep să germineze. Răsadurile sunt transferate în cutii de polietilena (25cm × 15cm) care conțin un amestec de sol, nisip și balega de vaca bine descompusă (3: 3: 1) atunci cand sunt în stadiul de trei până la patru frunze. Răsadurile sunt gata pentru transplantarea câmpului la vârsta de 9-10 luni, când au 25-40 cm înălțime.

Inmultirea vegetativă

Allspice este un arbore poligamic și este dificil de identificat arborii masculii și femele funcționali până când înflorește. Prin urmare, este necesară propagarea clonală pentru a obține arbori cu randament uniform.

Lastarii de enibahar ar putea fi înrădăcinati în șapte până la opt luni cu aplicare hormonală. Tratarea locului de taiere a lăstarilor moi  cu aplicarea hormonilor (acid indolebutiric 4000 ppm + acid acetic naftalen 4000 ppm) ajuta la înrădăcinarea enibaharului.

Studiile asupra tratarii hormonale a lastarilor taiati au indicat că înrădăcinarea este un proces lent, care durează 18–28 luni și că ianuarie este cel mai bun sezon pentru înrădăcinare.

Inmultirea prin altoire

Inmultirea enibaharului prin altoire este de asemenea posibilă, însă procentul de succes este redus (30%). S-a raportat reusita altoirii cu 90% succes în Jamaica.Atasarea grefei de enibahar pe portaltoiul propriu a avut succes și în India

5. Cerintele de sol si clima ale enibaharului

Habitatul natural al enibaharului din Jamaica este pădurea cu sol calcar. Deși enibaharul  poate fi plantat într-o gamă largă de soluri, un sol de calcar bine drenat și fertil, cu un pH de 6–8, se potrivește cel mai bine pentru aceasta cultura.

Pimento crește bine în pădurile semitropicale joase cu o temperatură medie de 18–24 ° C, o temperatură scăzută de 15 ° C și maximă de 32 ° C. Enibaharul înflorește bine până la 1000 de metri peste nivelul mării. O ploaie anuală de 150–170cm este extinsa uniform pe parcursul anului este de dorit, dar crește bine si cu o ploaie de 120–250cm.

6. Plantare și îngrijire ulterioară a plantelor de enibahar

Distanța recomandată pentru plantele mici de enibahar este de 6m × 6m.

Gropi de aproximativ 60 cm adâncime și 30 cm lățime sunt săpate și sunt umplute cu sol  în care sunt încorporate gunoi de grajd sau compost bine putrezit.

Deși copacii cu umbră permanentă nu sunt considerați necesari pentru enibahar, pot fi necesari în condiții in care plantele foarte expuse. Transplantarea trebuie făcut la începutul sezonului ploios. Pentru copacii înmulțiți vegetativ, ar trebui să fie plantat un arbore mascul la fiecare zece femele pentru o polenizare adecvată.

Când copacii sunt crescuți pentru productia de ulei din frunze, sexul copacului nu este important.

Baza puieților tineri trebuie să fie ferită de buruieni. După trei-patru ani de creștere, tăierea o dată sau de două ori pe an în jurul copacului ar fi suficientă.

Densitatea mai mare din plantație poate fi controlată din când în când prin tăiere. Ramurile tăiate din copaci în timpul recoltării pot fi folosite ca mulci.

Enibaharul trebuie irigat până la vârsta de trei ani. În general, copacii cu tot felul de pâine nu sunt irigați. Cu toate acestea, într-o vară severă, se recomandă irigarea copacilor în zile alternative la 10l / copac.

Se cunosc foarte puțin despre cerințele de ingrasamant ale enibaharului. Deoarece arborele se găsește în principal pe solurile derivate din calcar, se presupune în general că este o plantă care necesită var și există indicii că cultura necesită un sol relativ ridicat în potasiu.

            O doză de îngrășământ de 20g N, 18g P2O5 și 50g K2O / copac în primul an după plantare a crescut progresiv la 300: 250: 750 / an pentru un copac crescut de 15 ani sau mai mult. Fertilizarea trebuie să fie aplicata în două doze egale (mai și septembrie), în tranșee puțin adânci durabile plantei la aproximativ 1- 1,5 m distanță de copac.

Pentru plantațiile tinere se poate aplica rotatia culturilor timp de unu până la trei ani cu culturi precum bananierul sau orice alte plante cu creștere mică, cum ar fi legumele.

7. Recoltarea, prelucrarea și depozitarea enibaharului 

    Plantele inmultite prin altoire încep să înflorească în trei ani și răsadurile în cinci până la șase ani în condiții bine administrate. Copacii au nevoie de 18-20 de ani pentru a intra în plina productie. Fructele de enibahar sunt recoltate atunci când sunt formate complet, dar încă verzi, aproximativ trei până la patru luni după înflorire.

    Timpul și întinderea înfloririi sunt afectate de condițiile locale și de clima, în special de perioada de ploaie de primăvară, astfel încât timpul recoltei variază între anotimpuri și zone.

    În mod normal, apare din august-septembrie în Jamaica, iulie-august în Guatemala și Honduras și septembrie-octombrie în Mexic. Enibaharul nu se planteaza e nu pune în câmpie. Pulverizarea paclobutrazolului induce înflorirea a fost raportată la allspice și pulverizarea suplimentară a acidului indoleacetic + benzilaminopurina induce formarea de fructe la enibahar.

Boabele de enibahar

    Un copac sănătos, bine gestionat, poate produce în medie 10 kg boabe / arbore anual după 10 ani. Enibaharul dă o recoltă bună o dată la trei ani.

    Grija pentru calitatea boabei de enibahar trebuie să înceapă în timp ce se recoltează fructele pentru a fi folosită ca condiment, deoarece calitatea boabei este evaluată în principal prin aspect, culoare, aromă și conținutul de ulei esențial.

    Boabele pentru distilare necesită mai puțină îngrijire. Boabele recoltate sunt duse în șopronul de uscare și lăsate în grămadă în zile toride pentru a fermenta. Boabele sunt apoi răspândite în spatii de uscare și întoarse frecvent pentru a asigura uscarea uniformă.

 În funcție de vreme, durează aproximativ 5-10 zile pentru uscare (12–14% umiditate).

    Fructele bine uscate ar trebui să fie de culoare maro-negru și sa sune atunci când se scutură manual. Aproximativ 55-65 kg fructe  sunt obtinute din 100 kg verzi.

Prelucrarea enibaharului

  Boabele uscate se curăță și se păstrează într-un loc uscat și curat. În Guatemala, fructele sunt spălate în apă clocotită timp de 10 minute. Acest proces reduce contaminarea și duce la formarea unei culori atractivă a condimentelor uscate.

  Din cauza mutarii frecvente a fructelor de enibahar în și în afara zonelor de uscare în zilele ploioase, multe boabe se rup și, prin urmare, uscarea mecanică este preferată.

  Uscarea mecanica este adoptată în locurile în care fructele de maturitate se maturizează în sezonul ploios. Uscătoare cu energie solară și multe alte uscătoare simple care folosesc lemne de foc și uscătoare cu aer sunt disponibile pentru uscarea cu tot.

-  O unitate la scară mică de uscare cu aer cald poate usca 250 kg de enibahar verde în 8 ore . Se recomandă o temperatură maximă de 75°C pentru obținerea unui condiment de calitate bună, fără pierderi în conținutul de ulei esențial.

 Depozitarea enibaharului

 Contaminarea microbiană este, de asemenea, minimă în uscare artificială. Fructele uscate trebuie păstrate în recipiente din carton poli-captusit sau în recipiente etanșe și păstrate într-o zonă rece și uscată, cu o temperatură maximă de 21°C și umiditate maximă de 70. %.

 Căldura excesivă volatilizează și disipează uleiurile esențiale aromatice și umiditatea ridicată tinde să le prăjească. Fructele uscate trebuie depozitate pe podea și departe de pereții exteriori pentru a minimiza șansele de umezire. Produsul trebuie ținut departe de materialele aromatice grele. Uleiul esențial este păstrat în recipiente opace sigilate. Standardul industrial a recomandat un termen de valabilitate de 24 de luni.

8. Utilizările enibaharului

    Condimentele întregi, condimentele măcinate, uleiul de fructe de pădure, uleiul de frunze și oleorezina sunt principalele produse obținute din pimento.

- Pe vremuri, mayașii foloseau allspice pentru a îmbălsma și a păstra trupurile conducătorilor lor.

- Enibaharul a fost mai popular la începutul secolului XX decât în prezent. In timpul celui de-al doilea război mondial s-a produs o penurie de enibahar în Europa și popularitatea acesteia nu a fost niciodată redobândită.

Utilizarea majoră a enibaharului este în industria alimentară (65–70%).

 O cantitate mică este utilizată pentru uz intern (5-10%), pentru producția de ulei de fructe de enibahar (20-25%), pentru extragerea oleorezinei (1–2%) și în industria farmaceutică și a parfumurilor.

9. Utilizarea enibaharului in industria alimentară

   Enibaharul este utilizat mai ales în gastronomia occidentala și este mai puțin potrivit pentru gătitul oriental. Este cel mai utilizat în bucataria britanica, americana și germana.

Condiment intreg : Fructele mature uscate sunt utilizate în principal ca agent de aromatizare în carnea prelucrata și produsele de panificație și ca ingredient aromatizant în scopuri domestice și culinare. Fructele întregi sunt preferate în supe preparate, sosuri și topinguri. Fructele coapte integral sunt o componentă esențială a băuturii locale jamaicană Pimento dram și ca ingredient al lichiorurilor Chartreuse și benedictine.

Condimente măcinate : Utilizarea majoră a enibaharului în forma macinata este pentru aromatizarea cărnii prelucrate, produse de coacere, deserturi, prăjituri cu fructe, plăcinte, deserturi, murături, sosuri, salate, legume, supe, pește, păsări de curte, cârnați, carne, marinade, vin fiert și conserve. Pentru uz culinar casnic, pimento-ul este deseori amestecat cu alte condimente măcinate.

Oleoresinele de enibahar : Oleoresina este de asemenea folosită în industria prelucrării cărnii și a conservelor, în același mod în care se utilizează condimentele măcinate. Oloresina de enibahar este preparată în cantități foarte mici și nu a devenit un substitut pentru condimentele măcinate din industria alimentară. Cu toate acestea, are un avantaj față de condimentele măcinate, deoarece evită riscul de contaminare bacteriană și rezistența și calitatea sa sunt mai mari.

Uleiul esențial de enibahar : Uleiul de enibahar conține toate principiile aromatice ale condimentului măcinat și ale oleorezinei. Uleiuri esențiale din frunze de enibahar și ulei de fructe de enibahar sunt utilizate ca agent aromatizant în produsele din carne și in industria dulciurilor. Nivelul maxim admis de ulei de boabe în produsele alimentare este de aproximativ 0,025%.

Uleiul este folosit în parfumerie, în special pentru parfumurile orientale. Este folosit ca compus în parfumuri, produse cosmetice, săpunuri și ulterior.

10. Proprietăți funcționale ale enibaharului

    Enibaharul nu este apreciat doar ca si condiment pentru a adăuga aromă alimentelor, dar are proprietăți medicinale, antimicrobiene, insecticide, nematicide, antioxidante și deodorizante.           

- Utilizarea enibaharului in medicină : Fructul sub formă de pulbere de enibahar este utilizat în medicina tradițională pentru a trata flatulența, dispepsia, diareea și ca remediu pentru depresie, epuizare nervoasă, tensiune, nevralgie și stres.

În doze mici, poate ajuta și la vindecarea reumatismului, artritei, rigidității, frisoanelor, tusei congestionate, bronșite, nevralgii și reumatism.

Are proprietăți anestezice, analgezice, antioxidante, antiseptice, carminative, relaxante musculare, rubefaciente, stimulante și purgative.

De asemenea, este util pentru igiena orală și în cazurile de halitoză.

Studiile efectuate pe sobolani au aratat că o suspensie apoasă de enibahar are activitate anti-ulcer și protectoare prin protejarea mucoasei gastrice împotriva indometacinei și a altor agenți necrotizanți.

- Utilizarea enibaharului ca fungicid :  Potențialul antifungic al extractelor de enibahar a fost testat in vitro împotriva ciupercii de câmp (Fusarium oxysporum) și a șase ciuperci de depozitare (Aspergillus candidus, A. versicolor, Penicillium aurantiogriseum, P. brevicompactum, P. citrinumand P. griseofulvum) și in situ împotriva microflorei inițiale a boabelor de grâu după recoltare (în principal Fusariu spp., Alternaria spp. și Cladosporiumspp.). Allspice a suprimat creșterea in vitro a tuturor ciupercilor de mai sus.

- Utilizarea enibaharului ca bactericid : Teste efectuate au aratat ca enibaharul a avut un puternic efect bactericid împotriva Yersinia enterocolitica. Un studiu care a testat timolul (din cimbru și oregano), eugenolul (din cuisoare, pimento și scorțișoară), mentolul și anetolul (din anason și fenicul) pe trei bacterii patogene, Salmonella typhimurium, Staphylococcus aureus și Vibrio parahaemolyticus, au arătat că toate aceste componente ale condimentelor au inhibat bacteriile in diferite măsuri.

- Eugenolul era mai activ decât timolul, care era mai activ decât anetolul. Eugenolul este de asemenea sporostatic pentru Bacillus subtilis la un nivel de 0,05–0,06%. Enibaharul a fost, de asemenea utilizat la suprimarea Escherichia coli, Salmonellae Terica și Listeria monocytogenes.

- Utilizarea enibaharului ca insecticid : Enibaharul are de asemenea proprietati insecticide. Efectul 103 pulberi vegetale asupra mortalității și apariției adulților Sitophilus zamias și Zabrotes supraspinatus a fost evaluat în laborator. Enibaharul sub formă de pulbere a provocat > 20% mortalitate de S. zeamais. Uleiurile de condimente la toate concentrațiile au inhibat ecloza de Corcyra cefalonică în comparație cu substanta de control.

- Utilizarea enibaharului ca nematocid : S-a demonstrat activitatea nematocidă a uleiului esențial de frunze de enibahar (Pimenta dioica L. Merr.) Și constituentul său principal eugenol a fost testat împotriva Meloidogyne incognita. Uleiul esențial și eugenolul au prezentat o activitate nematocidă promițătoare la 660 pg /ml.

- Utilizarea enibaharului ca antioxidant : Antioxidantii ajută la păstrarea alimentelor, opreste procesele de oxidare și deteriorare și la creșterea termenului de valabilitate. De asemenea, pot fi utilizate ca un conservant natural. Condimentele și ierburile sunt recunoscute ca surse de antioxidanți naturali și au un rol important în chimioprevenția bolilor rezultate din peroxidarea lipidelor.

Enibaharul are o puternică activitate de eliminare a radicalilor hidroxilici. S-a studiat efectul diferitelor extracte de condimente din care face parte si enibaharul(etanol, cloroform, dietil eter, benzen și hexan) asupra stabilității uleiului de rapiță. Extractul de etanol prezentat are un efect antioxidant marcabil, iar eficiența antioxidantă a diferitelor extracte a fost în ordinea extractului : de etanol> extract de cloroform> extract de dietileter> extract de benzen> extract de hexan.

- Utilizarea enibaharului pentru efectul dezodorizant : Funcția principală a enibaharului este de a aromatiza alimentele, dar are si o funcție secundara de dezodorizare sau mascare a mirosurilor neplăcute. Concentrația de metil mercaptan este o cauză majoră a respirației neplacute și s-a observat că enibaharul are o rată de dezodorizare de 61% (rata de dezodorizare este procentul de metil mercaptan (500ng) capturat de extractul de metanol).

11. Probleme de toxicitate ale enibaharului

      Uleiul de enibahar trebuie utilizat numai în diluții scăzute, deoarece s-a dovedește că irită mucoasa, din cauza prezenței de eugenol în acest uleiul . De asemenea, s-a raportat că provoacă iritații dermice. În doze mici, este non-toxic, non-iritant, non-sensibilizant și ne-fototoxic.

12. Specificatii de calitate ale enibaharului

      Gradul de puritate, problemele de siguranță (microbi și niveluri de umiditate) și parametrii economici (gust, aromă și granulație) sunt principalele aspecte ale calității legate de condimente. Specificațiile de puritate au fost stabilite în legi precum Food and Drug Administration Defect Action Levels (FDADALs) (SUA) sau în practici comerciale precum American Spice Trade Association (ASTA), European Spices Association (ESA), etc.

- Descriere : Conform specificațiilor ISO, enibaharul este descris ca boabă întreagă de Pimenta dioica (L.) Merrill, cu diametrul de 6,5–9,5 mm, cu o culoare brună închisă, suprafața oarecum aspră și cu un anul mic. format din resturile celor patru sepale ale caliciului. Enibaharul fi, de asemenea, sub formă sferica pura.

- Miros și gust :Mirosul și gustul enibaharului, integral sau măcinat, trebuie să fie proaspete, aromate și înțepătoare. Acesta nu trebuie să aibă gusturi sau mirosuri străine, inclusiv miros sau gust de ranced.

- Lipsa de mucegaiuri, insecte etc. : Enibaharul, întreg sau măcinat, trebuie să nu conțină insecte vii și mucegaiuri și să fie practic lipsite de insecte moarte, fragmente de insecte și contaminare cu rozătoare, vizibile cu ochiul liber si cu mărirea necesară în orice caz particular. În caz de dispută, contaminarea enibaharului macinat este determinată prin metoda specificată în ISO 1208.

 - Materie străină : Tot ceea ce nu aparține fructelor de enibahar și toate celelalte materii străine de origine animală, vegetală și minerală sunt considerate substanțe străine. Boabele sparte nu sunt considerate substanțe străine. Procentul total de materie existenta in enibaharul boabe intregi uscate nu trebuie să fie mai mare de 1% (m / m) atunci când este determinat prin metoda descrisă în ISO 927.

- Prelevarea de probe : Eșantionarea se efectuează în conformitate cu metoda specificată în ISO 948.

- Ambalare : Enibaharul, întreg sau măcinat, trebuie să fie ambalat în recipiente curate, dintr-un material care nu afectează produsul, dar care îl protejează de creșterea sau pierderea umidității și a materiilor volatile. Ambalajul trebuie să respecte, de asemenea, orice legislație națională privind protecția mediului.

- Etichetare : Următoarele informații sunt marcate direct pe fiecare ambalaj sau pe eticheta atașată la pachet : numele produsului (tipul: întreg sau macinat) și denumirea comercială ; numele și adresa producătorului sau a ambalatorului și a mărcii comerciale, dacă este cazul; cod sau număr lot; masa netă; grad; tara producatoare; orice alte informații solicitate de către cumpărător, cum ar fi anul de recoltare și data de ambalare (dacă sunt cunoscute).

- Reziduri de pesticide : Limitele reziduurilor de pesticide aprobate pentru alte produse agricole sunt, în general, aprobate si pentru condimente.