Bine ați venit!
office@topingrediente.ro
Categorii

0

Cimbru utilizare si beneficii

1. Originea si clasificarea cimbrului

2. Descrierea plantei de cimbru

3. Compozitia chimica a cimbrului

4. Producatori de cimbru

5. Cultivarea cimbrului

6. Utilizarea cimbrului in industria alimentara

7.Recoltarea si pastrarea cimbrului 

8. Proprietati functionale si toxicitatea cimbrului

9. Specificatie cimbru comercial

10. Falsificarea cimbrului



                                               1. Originea si clasificarea cimbrului 



   Originar din aria mediteraneana, Peninsula Iberica si nord-vestul Africii, cimbrul este culivat din cele mai vechi timpuri pentru frunzele sale aromate din care se extrage uleiul de cimbru si se obtin extracte si oleorezine.

 Sub denumirea de cimbru regasim genul si speciile cele mai raspandite de Thymus Vulgaris L., cimbrul comun si cimbrul de gradina.

 Specia Thymus Vulgaris este cea mai importanta din punct de vedere al utilizarii deoarece este agent aromatizant, este folosit ca planta culinara dar si in medicamentele pe baza de plante.

Pe langa Thymus Vulgaris exista si alte specii utilizate pentru obtinerea de uleiuri esentiale si oleorezine dar utilizate si ca plante in peisagistica. Acestea sunt : Thymus Zygis (Cimbrul spaniol), Thymus serpyllum L.(cimbrul salbatic), Thymus pulegioides L. (cimbrul salbatic sau cimbrul salbaic mare)


    Etimologia cuvantului '' thymos'' provine din limba greaca, insemnand tarie, curaj, putere. Originar din zona meditareneana, cimbrul a fos adus in Europa de calugarii benedictini si s-a raspandit rapid in Europa Centrala si Anglia fiind mentionat in toate cartile despre plantele medicinale.


Clasificarea cimbrului :  Din punct de vedere botanic, genul Thymus apartine Familiei Labiate(Lamiaceae), subfamilia Nepetoideae. Originea genului Thymus este eurasiatica si mediteraneana, el raspandindu-se plecand din Peninsula Iberica si Africa de Nord-Vest.

In ziua de astazi sunt cunoscute si acceptate aproximativ 214 de specii ale genului Thymus si 36 de subspecii, impartite in opt sectiuni, in functie si de aria de raspandire a lor.

   Cea mai mare sectiune, ce include cele mai multe specii si care au aria cea mai mare de raspandire sunt Thymus Vulgaris L. si Thymus Zygis L., apartinand speciei Thymus si T.Serpyllum care impreuna cu Thymus Pulegioides apartin speciei Serpyllum . Acestea apartin sectiunii mediteraneene vestice

  

- Thymus Vulgaris este originar din Europa de Sud unde era cultivat din Spania pana in Italia.In aceste zone ale Europei este o planta locala ce se cultiva in mod obisnuit dar cultivarea cimbrului s-a extins in toate zonele cu climat subtropical si clima moderata din Europa Centrala si Sudica.

-Thymus Zygis sau cimbrul spaniol este originar din peninsula Iberica, din Portugalia si Spania dar si Insulele Baleare. Este o planta locala putin cunoscuta si cultivata in afara zonelor de origine.

- Thymus Serpyllum si Thymus Pulegioides sunt raspandite in Europa de Sud si in Europa de Nord. Aceste doua specii sunt greu de diferentiat si reprezinta speciile de cimbru care sunt prezente in piata europeana, provenind din spatiul balcanic si Ucraina.


    Primele utilizari ale cimbrului au fost mentionate in lucrarile lui Dioscorides (primul secol inainte de Hristos) unde vorbeste de proprietatile medicale si aromate ale cimbrului, mentionat ca''Thymo'',''Serpol'',''Zygis''precum si in lucrarile lui Plinius (''Isoria Naturala'').

     Desi in regiunea de origine, zona mediteraneana, cimbrul a fost folosit din cele mai vechi timpuri ca planta aromata, ca si condiment, rolul sau de planta medicinala a fost relevat abia in Evul Mediu timpuriu cand a inceput extinderea culturilor de cimbru in Europa Centrala si in Anglia.

Cele mai importante studii despre cimbru ca planta aromata si medicinala in acele timpuri au fost ale lui Pear Matthioli si ale lui Leonhart Fuchs.



                                              2. Descrierea morfologica a cimbrului



 - Cimbrul comun Thymus vulgaris L. este o planta perena, vesnic verde, care ajunge pana la inaltimea de 10-30cm. Frunzele cimbrului comun sunt alungit lanceolate cu marginile usor curbate, culoarea lor este verde spre gri, mici, de 5-10mm lungime si pana la 2,5mm latime. Florile sunt grupate cate doua, au culoarea mov deschis, dimensiunea de 5mm.

  - Cimbrul spaniol Thymus Zygis L. este o planta mai mica, cu frunzele mai inguste si grupate in mici noduri. Florile sunt albicioase, grupate intr-o inflorescenta alungita.

  - Cimbrul salbatic Thymus Serpyllum si cimbrul mare Thymus Pulegioides L. sunt plante de dimensiuni mai mari, lemnoase doar la baza, cu frunze plate liniare pana la elipice, corola este purpurie.



                                             3. Compoziția chimică a cimbrului



        Caracteristicile importante ale cimbrului sunt rezultatul actiunii celor doua componente importante ale acestuia : uleiul volatil si polifenolii nevolatili.

Deoarece este vorba de plante naturale apartinand genului Thymus care fac parte din mai multe specii,proportiile constituentilor cimbrului, randamentul uleiurilor esentiale si polifenolilor variaza.

Aceasta diferenta este rezultatul actiunilor factorilor naturali de mediu reprezentati de sol, clima, lumina etc., si factorii proprii plantei (variatiile sezoniere si ontogenetice

- Uleiul esential este componenta principala a cimbrului, responsabila de aroma tipica a acestuia.

Uleiul esential este depozitat in frunzele plantei, pe ambele fete ale frunzei,in trichomuri glandulare, un cap glandular fiind alcatuit din 8-16 celule secretoare. Aceste celule secretoare secreta uleiul volatil in spatiul subcuticular al frunzei. Aroma tipica a cimbrului se elibereaza in momentul in care cuticula frunzei este rupta prin frecare sau macinare sau taiere.

Un fenomen interesant ce se observa in zona mediteraneana este formarea unui ''nor'' aromat in jurul plantelor, in zilele fierbinti de vara cand urme de ulei volatil trec prin cuticula frunzei.

In cimbrul uscat coninutul de ulei volatil este de 1-2,5% dintr-un ulei esential.

Mirosul puternic, tipic al cimbrului este dat de grupul monoterpen din care face parte timolul existent in uleiul esential in proportie de 30-55 %.

In uleiurile volatile alaturi de componentul principal timol si carvacrol (1-5%) gasim in proportie de 15-20% p-cimena si in 5-10% y-terpinenul care sunt precursori ai timolului.

Alte monoterpene prezente in cimbru : linalool 1-5%, in procente mici 0,5-1,5% borneol,camfor,limonen,beta-pinen,hidrat trans-sabinen,aterpineol si terpinen-4-ol.

Aceasta este compozitia chimica a cimbrului comun Thymus Vulgaris comercial, dar aceasta specie este o specie chimica polimorfa.


- Din acest punct de vedere, al polimorfismului chimic, exista  tipuri diferite genetic, denumite in functie de monoteprenul lor dominant in uleiul esential .

   Aceste tipuri genetic difera in functie de regiunea unde este cultivat cimbrul, dar doar tipul timol este important din punct de vedere comercial .

- In Franta exista sapte tipuri : cimbru tip timol in care predomina timolul, tip carvacrol , cimbru tip linalool, cimbru tip geraniol, cimbru tip alfa-terpineol, cimbru trans-hianol (trans-sabinen hidrat)si cimbru tip cineol.

- In Spania exista doar doua tipuri : tipul cineol si tipul linalool. Din punct de vedere al continutului de ulei esential, varietatea spaniola de cimbru Thymus Zygis desi are compozitie chimica asemanatoare cu Thymus Vulgaris contine remarcabil mai mult timol decat varianta de cimbru comun. Cimbrul salbatic Thymus Serpyllum, uscat, conine 0,2-0,6% ulei esential.

   Pentru un cimbru comercial valoros, planta trebuie sa aiba un coninut mare de fenoli respectiv carvacrol intre 20 si 40 % iar timol intre 1 si 5%. Deci din punct de vedere comercial numai chemotipurile timol si carvacrol / timol / carvacol sunt importante. Alaturi de timol si carvacol in uleiul esential regasim si 5-15% p-cimena, 5-15% y-terpinena, borneol, acetat de bornil,1,8 cineol, citral, geraniol, linalool. 


- Polifenolii  - Important pentru cimbru ca si planta medicinala, pe langa uleiul esential este si acidul rosmarinic, acesta fiind prezent in procent ce variaza intre 0,15 si 4 %.

Din frunzele de cimbru au fost izolati si acizi fenolici liberi in principal 3'-O-rosmarinic acid. Alaturi de el, alti acizi fenolici liberi intalniti in cimbru : acidul cafeic, acidul gentisic, acidul p-cumaric, acidul siringic, acidul ferulic, acidul p-hidroxibenzoic.


-  Flavonoide   Thymus Vulgaris, cimbrul comun contine si aproimativ 25 flavonoide, dintre cele mai importante fiind :

- flavone : apigenin, luteolin (cele mai importante )

- 6-hydroxyluteolin methyl flavones: cirsilineol, 8-methoxycirsilineol, cirsimaritin, 5-desmethylnobiletin, 5-desmethylsinensetin, gardenin B, genkwanin, 7-methoxyluteolin, salvigenin, sideritoflavone, thymonin, thymusin, xanthomicrol.

- flavanonole : taxifolin, 2,3-dihydrokaempferol

- flavanone : eriodictyol, naringenin

- methyl flavone : 2,3-dihydroxanthomicrol

- sakuranetin flavonolone : kaempferolquercetin

- flavone glycoside : apigenin-7-O-ß-D-glucoside, apigenin-7-O-ß-D-rutinoside, apigenin-6,8-di-C-ß-glucoside, apigenin-7-O-ß-glucuronide, eriodictyol 7-O-ß-D-rutinoside, hesperidin, luteolin-7-O-ßD-glucoside, luteolin-7-O-ß-D-diglucoside, vicenin-2 (C-glucoside)


- Compusii difenilici sunt foarte importanti datorita activitatii lor antioxidante si efectelor deodorante. Folosind un extract de acetona din frunzele de cimbru au fost izolati cincii compusi difenilici diferiti


- Alti compusi. Cimbrul contine triterpene sub forma de acid ursolic in procent de 0,94%, acid oleanolic 0,37%, polizaharide 7,5%, carbohidrati solubili 1%.



                                                  4. Producatori de cimbru



     Pentru prelucrarea in vederea utilizarii in industria alimentara se cultiva si se proceseaza specia Thymus Vulgaris, importanta pentru producerea de frunze de cimbru uscate, ulei esential de cimbru,extracte si oleorezine precum si alte aplicatii.

    Originar din spatiul mediteranean, principalele tari producatoare sunt Spania, Portugalia, Franta, Germania, Italia, Turcia . Cimbrul se produce si in Africa de Nord, Canada si America.

Frunzele uscate de cimbru provin din Spania, Maroc si Jamaica iar uleiul esential de cimbru provine din Spania si Franta.

    In Spania, principalul producator, cimbrul provine in cea mai mare parte din culturile salbatice. La fel se intampla si in Franta, Ungaria si Polonia unde se recolteaza mari cantitati de cimbru salbatic, dar se dezvolta si programe de cultivare controlata. Cultivat sub forma controlata cimbrul poate fi monitorizat din punct de vedere al calitatii si cantitatii produse dar productia salbatica asigura volumul necesar pentru mentinerea pretului in piata.

     In Turcia se comercializeaza sub denumirea de ''kekik'' cimbrul Thymus Vulgaris dar si specii de Oregano si Thymbra Spicata, intre toate acestea nefacandu-se o distinctie clara. Kekik se produce si se exporta ca planta aromatica si medicinala in cantitate de aproximativ 4 milioane de kilograme.

     In ultimii ani s-a imbunatatit cultivarea cimbrului in Franta, Finlanda, Elvetia si Germania, unde culturile controlate incep sa concureze culturile salbatice.



                                                      5. Cultivarea cimbrului



    Inmultirea cimbrului se poate realiza din seminte dar si din butasi prelevati din parti de lastari non-lemnoase sau folosind parti de tulpini inradacinate care sunt replantate. Inmultirea cu ajutorul semintelor este dificil de realizat deoarece semintele sunt foarte mici si deci dificil de semanat iar rata de germinare a semintelor de cimbru este de aproximativ 70%, deci relativ scazuta.

   Pentru plantarea suprafetelor mari se folosesc rasaduri. Soiurile de cimbru folosite in gastronomie se replanteaza la fiecare 2 sau 3 ani deoarece productia de frunze scade pe masura ce tulpinile devin lemnoase. In Italia in urma cererii tot mai crescute de produse ecologice, s-au testat produse naturale pentru inradacinarea butasilor de cimbru,care stimuleaza cresterea radacinilor, in paralel cu produse sintetice si s-a stabilit ca produsele ecologice au avut aceleasi rezultate, uneori superioare produselor sintetice.

   Spatiul folosit pentru plantarea cimbrului s-a dovedit a fi deosebit de important in ceea ce priveste productia cu exceptia continutului de ulei. In urma studiilor s-a stabilit ca :

-  productia maxima de plante (proaspete sau uscate)si randamentul de timol se obtine de pe un spatiu de 15cm si inceputul fazei de inflorire

- continutul maxim de timol a fost obtinut in 45cm de spatiu si inceputul infloririi

   Studii efectuate in Iordania pe culturi de cimbru cu spatii intre randuri de 15, 30 si 45 de cm, in patru perioade de recoltare respectiv vegetativa (inceputul infloririi, inflorire completa si formarea semintelor) desi in primul an de crestere nu au relevat diferente notabile, in al doilea an au aratat ca distantele dintre plante influenteaza semnificativ inaltimea si numarul de frunze pe lastari lungi, greutatea proaspata si uscata si diametru tufei de cimbru.

   Cimbrul se cultiva in sol uscat, calcaros, poate fi cultivat in soluri sarace si odata inradacinat tolereaza seceta. Inaintea insamantarii se recomanda daca ph-ul este mai mic de 5,5, adaugarea de var in sol. Cimbrul se cultiva foarte bine in orice zona climaica cu temperatura medie anuala inte 7 si 20 grade C, poate creste in plin soare dar tolereaza si semi-umbra. Studiile au demonstrat faptul ca productia de plante verzi si de ulei de cimbru poate fi imbunatatita prin coordonarea frecventei de irigare si densitatea plantelor pe suprafata culivata.

Culturile de cimbru pot fi afectate de infectiile fungice, boli ale frunzelor, putrezirea radacinilor si infestarea cu acarieni.




                                           6. Recoltarea si pastrarea dupa recoltare



    Cea mai puternica aroma a cimbrului este in perioada de inflorire si la inceputul infloririi. Aceste perioade difera in functie de zona geografica si conditiile climatice. Recoltarea in Spania se realizeaza din februarie pana in august in perioada de inflorire a diferitelor specii locale. De doua ori pe an, in perioada de inflorire in mai si apoi in septembrie se recolteaza in Franta iar in Rusia se recolteaza tot de doua ori pe an, la inflorirea din iunie si la cea de-a doua care are loc in perioada septembrie-octombrie.

     In privinta modului de recoltare, culturile salbatice sunt recoltate manual. Fiind o planta destul de mica ca inaltime, recoltarea mecanica este dificil de realizat.

Se recolteaza frunzele si partile flotante ale cimbrului, tulpinile leminificate nu au valoare economica si trebuie evitate.


- Cea mai buna metoda de pregatire pentru depozitare si prelucrare ulterioara a cimbrului este uscarea naturala. Uscarea naturala este destul de dificil de realizat deoarece planta de Thymus Vulgaris are frunzulite cu uscare rapida si parti de tulpina cu uscare mai greoaie.

Pentru mentinerea culorii verde-gri a frunzelor cea mai buna metoda este metoda uscarii solare.


- Este posibila si uscarea cu aer fierbinte dar desi uscarea este rapida si se face cu costuri mici, nu este indicata deoarece se produc pierderi semnificative de uleiuri volatile.


- Conservarea prin inghet permite pastrarea culorii dar nu este avantajoasa din punct de vedere economic datorita costurilor ridicate.


Cimbrul se depoziteaza in spatii uscate cu temperatura scazuta si fara umiditate.

Conditiile de pastrare postrecoltare sunt cele valabile pentru toate plantele cu frunze verzi. La o temperatura optima de 0 grade C pot fi pastrate timp de 3-4 saptamani iar daca temperatura este de 5 grade C perioada de pastrare este de minim 2-3 saptamani. Pentru a prelungi termenul de valabilitate al cimbrului proaspat este necesara o racire corespunzatoare dupa recoltare.

Pentru a-si mentine proprietatile timp indelungat, cimbrul trebuie depozitat sub -18 grade C. Studiile au aratat ca prin mentinerea cimbrului la -20 grade C timp de 12 luni s-a reusit o pastrare mai buna a uleiului volatil din frunze decat in cazul cimbrului uscat la aer si a cimbrului conservat prin inghetare.

Planta de cimbru uscata se poate pastra la 5-7 grade C timp de mai mult de 12 luni.

  Cimbrul macinat se pastreaza in recipiente bine inchise deoarece dupa macinare are tendinta de a piere din uleiurile volatile.

  Cimbrul uscat se pastreaza corespunzator in saci de hartie multistrat dublat cu un strat impermeabil.



                                      7. Utilizarea cimbrului in industria alimentara



              Cimbrul este utilizat in industria alimentara ca si condiment, sub forma de ulei esential de cimbru, oleorezina sau intra in componenta diferitelor amestecuri de condimente.

   In afara de produsele de cofetarie, cimbrul este utilizat in toate ramurile industriei alimentare : carne si preparate din carne, industria lactatelor,sosuri, dressinguri pentru vegetale, peste, preparate din oua, supe, bauturi etc.

  Proprietatile care fac din cimbru un condiment atat de utilizat sunt gustul si aroma,rolul decorativ al frunzulitelor de cimbru, proprietatea de antioxidant si rolul antimicrobian.

Principalele avantaje al utilizarii cimbrului raman totusi gustul si aroma, dar odata adaugat in preparatele culinare suplimentar se beneficiaza si de proprietatile antimicrobiene si antioxidante.

- Utilizarea plantei proaspete de cimbru

Planta proaspata de cimbru se utilizeaza doar in industria de catering si in gastronomie datorita perioadei destul de scurte in care isi pastreaza prospetimea. Foarte putin este utilizat cimbrul proaspat in alimentele procesate deoarece exista problema nedistribuirii uniforme in produs iar componentii volatili nu sunt eliberati in totalitate din frunzulitele intregi.

Pentru a beneficia de proprietatile speciale ale aromei cimbrului acesta trebuie taiat, frunzele rupte sau macinate.

Macinarea cimbrului proaspat trebuie sa se realizeze la temperaturi cat mai joase deoarece caldura eliberata in timpul procesului de macinare duce la reducerea aromei prin pierdera uleiului esential care se evapora mai rapid in prezenta caldurii.

- Utilizarea cimbrului uscat macinat prezinta avantaje si dezavantaje.

Avantajele utilizarii cimbrului uscat si macinat sunt reprezentate de usurinta manevrarii si dozarii prin cantarire, eliberarea treptata a aromei in timpul procesarii la temperaturi inalte, etichetarea produselor nu creeaza probleme iar proprietatile naturale antioxidante si antimicrobiene se pastreaza.

Printre dezavantaje regasim faptul ca taria aromei se pierde, produsul poate fi adesea contaminat sau falsificat, depozitarea indelungata duce la pierderea aromei si degradarea aspectului, in produsele finale aspectul nu este prea atragator, cimbrul uscat nu se distribuie uniform mai ales in lichidele mai putin vascoase cum sunt sosurile, cimbrul uscat vrac are un miros mai putin placut, de fan.

Un parametru important al cimbrului macinat pentru stabilitatea si mentinerea aromei este umiditatea produsului. Cimbrul macinat trebuie sa fie suficient de uscat pentru a preveni aroma si mirosul de fermentat dar totodata sa aiba umiditatea optima pentru pastrarea aromei.

     In cazul alimentelor sensibile din punct de vedere microbiologic este necesara sterilizarea cimbrului inainte de utilizarea lui in aceste alimente. Aceasta sterilizare se poate realiza prin tratamente fizice aplicate cimbrului : iradiere, radiatii UV, valori electrice inalte si presiuni inalte sau tratamente chimice : folosirea oxidului de etilena, bromurii de metil sau ozonului. In numeroase tari inclusiv in UE tratamentul cu oxid de etilena este interzis.

- Utilizarea extractelor de cimbru si altor produse procesate din cimbru

Produsele obtinute din condimente, in cazul cimbrului uleiurile esentiale si oleorezinele, se folosesc din ce in ce mai mult datorita avantajelor in procesarea industriala.

Atat uleiul esential cat si oleorezinele de cimbru au miros placut, aromat, aroma este calda si bogata, usor fenolica.

Ca si in cazul cimbrului uscat, exista avantaje si dezavantaje ale folosirii extractelor si oleorezinelor de cimbru.

Avantajele utilizarii uleiului esential de cimbru : este practic lipsit de orice microorganisme, aroma este rezistenta in limite acceptabile, calitatea aromei este in concordanta cu sursa materiei prime, culoarea nu migreaza in produsul final, este lipsit de enzime, stabil la depozitarea in conditii bune.

Dintre dezavantajele utilizarii uleiului esential de cimbru se mentioneaza : aroma este destul de buna dar incompleta comparativ cu planta proaspata, nu contine antioxidanti nevolatili iar unii compusi se oxideaza usor, sunt foarte concentrate si de aceea greu de dozat cu exactitate, greu de dispersat mai ales in produsele uscate.

Folosirea oleorezinelor de cimbru prezinta urmatoarele avantaje : contin antioxidanti naturali, aroma oleorezinelor poate fi standardizata, nu contin enzime, stabile cand se depoziteaza in conditii bune. Dezavantajele utilizarii oleorezinelor : aroma este stabila dar depinde de calitatea plantelor din care sunt obtinute, profilul aromei depinde de tipul solventului folosit , greu de dozat din cauza faptului

Pentru a rezolva principalul dezavantaj legat de solubilizare al uleiurilor esentiale si oleorezinelor acestea pot fi transformate in produse ce ulterior sunt solubile in apa. Aceste produse pot fi ulterior standardizate in ceea ce priveste profilul aromei si taria aromei.



                                  8. Proprietati functionale ale cimbrului si toxicitatea



  În întreaga lume, cimbru, T. vulgaris, este utilizat atat ca planta aromata in gastronomie si intreaga industrie alimentara, dar si pentru proprietatile curative ca planta medicinala.

  Plantele de cimbru, precum si derivatele cimbrului extractul și uleiul se utilizează pentru tratarea problemelor respiratorii, simptomelor de bronșită și a tusei convulsive, precum și a catariei în tractul respirator superior. Studiile au demonstrat proprietatile antimicrobiene, antioxidante si antispasmotice ale cimbrului.

  Utilizarea cimbrului este importantă si in industria alimentara unde este utilizat ca si conservant pentru alimente și pe scară largă, in multe parti ale lumii pentru condimentare in gastronomie.

  Uleiul de cimbru este un ingredient utilizat in industria cosmetica.

- Activitatea antimicrobiană a uleiului de cimbru

Studii numeroase efectuate in vitro intre anii 1975 si 2008 au demonstrat activitatea antimicrobiana a uleiului de cimbru pe 34 de bacterii gram negative, 36 de bacterii gram pozitive 62 de ciuperci si 27 de drojdii. Toate datele studiilor demonstreaza ca uleiul de Thymus Vulgaris inhiba in mod eficient toate aceste microorganisme (Pauli si Schilcher, 2010)

Ulerior, s-a studiat efectul antibacterian pe care il are uleiului de cimbru impotriva microorganismelor care au dobandit rezistenta la antibiotice, si anume Staphylococcus rezistent la meticilina si Enterococcus Faecium rezistent la vancomicina.

Se pare ca uleiul de cimbru si extractele de cimbru inhiba si virusul herpetic de tip 1 si 2 .

In toate aceste studii se arata ca efectul antimicrobian este datorat monoterpenilor existenti in uleiul de cimbru, timol si carvacrol. Acestia se leaga la gruparile aminice si hidroxilamina ale proteinelor membranelor bacteriene, ducand la permeabilizarea membranei fapt care duce la moartea bacteriilor.

Deasemenea, timolul si carvacrolul sunt responabili de activitatea antifungica, ducand la degenerarea hifelor fungice care duc la golirea continutului citoplasmatic.

- Activitatea antioxidativa a cimbrului

Activitatea antioxidativa a cimbrului confirmata prin lucrari de specialitate si datorata timolului si carvacrolului din uleiul de cimbru, este utila atat organismului pentru ca stresul oxidativ influenteaza patogeneza multor boli, dar si in activitatea de conservare a alimentelor.

In cazul extractelor etanolice de cimbru si a extractului apos de cimbru activitatea antioxidativa este datorata componentelor fenolice nevolatile, acidul rosmarinic si acidul 3-O-smarinic, dar si compusilor bifenilici.

Flavonoidele din cimbru contribuie la activitatea antioxidanta, in principal luteolina si doua flavone glicozidice.

Activitatea antispasmodică a cimbrului 

Fenolii timol si carvacrol din cimbru au efecte antismasmodice asupra muschilor respiratori . Conform studiilor, timolul singur nu are efect antispasmotic, totusi extractele de cimbru cu continut mic de timol sunt active, ceea ce demonstreaza faptul ca alte componente inca neidentificate din extract sunt responsabile de aceasta activitate.

Alte efecte ale extractului de cimbru sunt efectele antiparazitare impotriva Leishmania mexicana, efecte dovedite asupra acarianului Tetranychus Urticae, acarianului rosu al pasarilor Dermanyssus Gallinae, acarienii de praf din casa Dermatophagoides Pteronyssinus.

Efectele insecticide ale uleiurilor esentiale de Thymus Vulgaris si Thymus Serpyllum sunt dovedite asupra insectelor adulte , inhiband reproducerea acestora si omorand larvele. Aceste insecte asupra carora au fost testate efectele uleiului esential de cimbru sunt : gandacul puls Callosobruchus maculatus, gandacul fluturelui Tribolium Confusum, musca de casa Musca Domestica, viermii radacinii de porumb Diabrotica Vigifera.

Cimbrul în fitoterapie

  Inca din anul 1990 si 1992 au fost publicate primele monografii privind indicatiile terapeutice ale cimbrului si preparatelor din cimbru, cuprinzand indicatii terapeutice, posologie,metode de administrare si efecte secundare.

Legislatia in privinta medicamentelor pe baza de plante a fost armonizata de Agentia Europeana pentru Medicamente si au fost publicate urmatoarele decizii :

- cimbrul ca si planta sau preparat maruntit pentru prepararea ceaiului sub forma solida sau lichida, pentru uz oral, este clasificat ca planta medicinala traditionala folosita ca expectorant in tusea asociata cu raceala.

- uleiul esential de cimbru este recunoscut ca medicament traditional pe baza de plante si poate fi recomandat.

Cimbrul si preparatele obtinute din cimbru au obținut recunoasterea beneficiilor pe care le aduc in tratamentul cataractelor tractului respirator superior și a catarhelor bronhice.



                                           

                                                      9. Specificatie cimbru alimentar



  Specificatia elaborata de Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO) se refera la Thymus Vulgaris L. (ISO 6754:1996) si se refera la standardizarea pentru utilizarea in alimentatie.

Cerintele speciale privind cimbrul se refera la aspect, miros, absenta mucegaiului si insectelor, limitele pentru substantele straine si substantele chimice ( continut de apa,cenusa totala,cenusa insolubila in acid clorhidric,continut de ulei esential)

Exista specificatii acceptate international si pentru uleiul de cimbru, standardul ISO stipuland limite pentru trei componente importante ale uleiului de cimbru , alfa-pinen, trans-beta-sabinen, si beta-cariofilina, pe langa limite ale timolului si carvacrolului.

Specificatia uleiului de cimbru

- Aspect : lichid galben sau rosiatic, cu aroma puternica si gust persistent. Este obtinut din distilarea plantelor inflorite de Thymus Vulgaris L. sau Thymus Zygis L., si varietatea Gracilis Boiss.

- Continut de fenol : nu mai mult de 40%

- Phenol content Not less than 40 %   

- Indice de refractie (20grade C) : 1,495 - 1,505

- Greutate specifica : 0,915 - 0,935

- Solubilitate : 1ml se dizolva in 2ml etanol 80%

- Fenol solubil in apa : 1 ml de ulei se amesteca cu 10 ml apa fierbinte,dupa racire se trece printr-un filtru umezit. Se adauga 1 picatura de clorura ferica la filtrare, poate aparea o culoare albastra sau violeta tranzitorie. Se ambaleaza in recipiente inchise la culoare si se depoziteaza intr-un loc racoros.

Cimbrul în farmacopee

        Cimbrul utilizat ca planta medicinala trebuie sa indeplineasca toate standardele de calitate ale farmacopeei, inclusiv cerintele cantitative privind compusii biologici activi.

Standardele de calitate sunt specificate pentru Cimbru (Thymi Herba), Uleiul de cimbru tip timol (Thymi tymothymolo aetheroleum), Cimbrul salbatic (Serpylli Herba) si Extract lichid de cimbru (Thymi extractum fluidum)

  • Cimbru Thymi Herba

- Asa cum este denumit in farmacopee cimbrul este reprezentat de frunzele si florile intregi separate de tulpini ale speciei Thymus Vulgaris L., Thymus Zygis L., sau un amestec din ambele specii.

- Continutul de ulei esential : nu mai putin de 12ml/kg cimbru

- Suma continutului de timol si carvacrol : minim 40%

- Materii straine maxim 10%reprezentata de tulpini si maxim 2% alte substante

- Umiditate : maxim 100ml/kg determinata pe 20g pulbere

- Cenusa totala : maxim 15%

- Cenusa insolubila in acid clorhidric : maxim 3%

     •   Uleiul de cimbru, de tip timol - Thymi typo thymolo aetheroleum

-  Uleiul de cimbru se obține prin distilarea cu abur a părților aeriene de Thymus vulgaris L., T. zygis L. sau a unui amestec de ambele specii.

    •   Cimbrul sălbatic

- este reprezentat de partile aeriene taiate si uscate ale cimbrului salbatic, cu un conținut minim 3,0 ml / kg ulei esențial

- materie straina prezenta maxim 3% determinata la 30g, poate fi reprezentata de frunze liniare lanceolate, suprafata indoita, neregulata

- pierdere prin uscare : maxim 10% determinata pe 100g pulbere de cimbru uscata in cuptor la 105 grade C timp de 2 ore

- cenusa totala : maxim 10%

- cenusa insolubila in acid clorhidric : maxim 3%

   •   Extract lichid de cimbru : este alcatuit din  1 parte cimbru pulbere și 2 până la 3 părți dintr-un amestec de 1 parte amoniac 10%, 20 părți glicerol și 109 părți apă purificată. Continutul minim de timol trebuie sa fie 0,03% .



                                                      10. Falsificarea cimbrului


  

          Desi rar intalnita, falsificarea cimbrului poate fi dovedita prin analizarea macroscopica si prin determinari ale ingredientelor active.

Frecvent falsificarea este intalnita in cazul produselor obtinute din cimbru, in special a uleiului de cimbru. Aceasta falsificare se realizeaza dupa extragerea timolului si carvacrolului si adaugarea timolului sintetic sau a timenei ( un ulei ieftin obtinut din planta Trachyspermum copticum - ajowan).

Un pret de piata scazut al uleiului de cimbru poate fi o urmare a falsificarii acestui produs, de aceea cea mai sigura determinare a autenticitatii o reprezinta analiza detaliata a componentelor.




Articole blog

       Condimentele au fost utilizate pe scară largă de mii de ani, datorită aromei, gustului și culorii.    ...
   Majoritatea oamenilor familiarizați cu gelatina sub formă de bomboane gumate, colorate și aromate ar pute fi surprinși să afle...

10 tipuri de muștar

14 August 2019
        Muștarul este unul dintre cele mai vechi condimente din lume. ,, Mustul arzător'' sau ,,mustum'' este prima rețetă de m...

Cele mai vandute