Aceste substante au rolul de a îmbunătăți unele atribute ale produselor (gust, culoare, textură, termen de valabilitate, etc) iar utilizarea lor nu ar trebui să induca in eroare consumatorul, să ajute la mascarea unor deficiențe sau să ascundă un risc microbiologic. Modul de utilizare și dozele acestor aditivi sunt evidențiate in fișele tehnice și legislația in vigoare la nivel național și european.

     Aditivii alimentari joacă un rol major în obținerea unui produs de calitate cât și in realizarea performanței economice. Reglementările utilizării acestor substanțe sunt destul de clare dar lasă la latitudinea specialiștilor din industria cărnii alegerea aditivilor utilizați și a procedeelor tehnologice prin care rețetele de fabricție sunt aplicate.

   Aditivi alimentari ( E-urile ) sunt permisi în alimente, dar mulți consumatori au o percepție negativă a acestora. De cele mai multe ori informarea publicului este facuta de catre persoane ce activeaza in media (radio, tv,  reviste ) fara a exprima opinia unanima a  experților din universități, institutori de cercetare, guvern, organizații din industria alimentară, organizații de informare nutriționala, asociații de consumatori. Potrivit experților în alimentație, neîncrederea consumatorilor față de numerele E a rezultat din comunicarea negativă a mass-mediei tradiționale, social media și reviste. Experții  au sugerat că sursele de informare și fiabilitatea informației despre aditivi alimentari sunt importante pentru consumatori si este necesara o comunicare onestă și transparentă. Companiile alimentare trebuie să explice în mod clar și sincer de ce folosesc anumite ingrediente (E-uri) în produsele alimentare.

  Conform  REGULAMENTULUI (CE) NR. 1333/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari aditivii alimentari sun definiti ca : 

  - „aditiv alimentar” înseamnă orice substanță care, în mod normal, nu se consumă ca aliment în sine si nu se utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, cu sau fără valoare nutritivă, s,i a cărei adăugare deliberată, în scop tehnologic, în produsele alimentare pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare are ca rezultat sau se poate considera în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat, transformarea sa sau transformarea produselor sale secundare, în mod direct sau indirect, într-o componentă a produselor alimentare în cauză.

   Producatorii din industria alimentara cunosc perceptia negativa a publicului si incearca sa creasca vanzarile prin inlocuirea aditivilor artificiali cu aditivi de origine naturala sau inlocuirea numarului E cu denumirea alternativa ( „E300” inlocuit cu „Vitamina C”)

   Această tendință către reducerea numerelor E pe etichetele alimentare și în produsele alimentare se numește ”Cleanlabel”. Numerele E (aditivi) sunt importante pentru aprovizionarea noastră alimentară pentru a menține sau îmbunătăți siguranța și prospetimea, pentru a îmbunătăți sau a menține valoarea nutrițională și pentru a îmbunătăți gustul, textura și aspectul . Declarația numerelor E pe etichetele alimentare este obligatorie, dar ele pot fi declarate fie folosind denumirea comună (chimică), fie numărul lor E . „Etichetare curată”, o tendință în industria alimentară, înseamnă eliminarea ingredientelor care sună ca substanțe chimice sau ingrediente recunoscute drept artificiale.Cu toate acestea, până în prezent nu există o definiție comună a etichetelor curate. Interpretarea ”cleanlabel” este subiectivă, ceea ce o face nepotrivita pentru clasificarea produselor alimentare . Companiile producatoare de alimente in momentul in care comunica reducerea numarului de E-uri de pe eticheta nu fac decat sa recunoasca indirect „nocivitatea” aditivilor alimentari. Aceasta reducere a numarului de E-uri si clasificarea lor in bune sau rele se face in multe cazuri doar avand in vedere considerente de marketing si nu sunt in urma unor studii stiintifice care demonstreaza oportunitatea utilizarii unui aditiv alimentar sau nu.

   Consumatorul percepe ca tot ceea ce este „natural” este si „sigur” dar lucrurile nu stau asa. Sunt sute de produse in natura ce sunt extrem de toxice dar si E-uri ce sunt naturale si chiar necesare in alimentatie. Eticheta curata reprezinta un numar redus de E-uri sau chiar eliminarea lor totala. Eliminarea aditivilor alimentari duce inevitabil la reducerea valabilitatii produsului, schimbari majore si rapide ale culorii sau a gustului, alterarea accelerata cu consecinte directe in ceea ce priveste risipa alimentara. Risipa alimentara este de asemenea o cauza a poluarii excesive si consum inutil de resurse.   

     De sute de ani este cunoscut efectul conservant al zaharului (dulceata) , grasimilor si nu in ultimul rand al sarii.Eliminarea aditivilor alimentari impune gasirea unor solutii tehnologice ce au ca rezultat cresterea procentului de sare, zahar sau grasimi in produsele alimentare. In ciuda controverselor legate de utilizarea E-urilor in  alimente, stim cu siguranta ca o crestere a consumului de zaharuri, grasimi sau sare nu duce la imbunatatirea sanatatii. Studiile au demonstrat ca un procent redus de consumatori citesc eticheta produsului si cu atat mai putin informatiile legate de valorile nutritionale. Campaniile de marketing ”eticheta curata” au dus la eliminarea indulcitorilor din reteta si inlocuirea lor cu cantitati imense de zahar.  

Potrivit unui raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), mai mult de jumătate dintre adulții din țările OCDE erau supraponderali sau obezi în 2015. implicațiile asupra sănătății sunt semnificative din cauza legăturilor dintre excesul de greutate și diabetul boli cardiovasculare și alte probleme de sănătate. Guvernele federale și locale au răspuns la criza de obezitate într-o varietate de moduri, inclusiv lansarea campaniilor de conștientizare a publicului, impunerea numărului de calorii pe meniurile restaurantelor și perceperea impozitelor pe alimente și băuturi bogate în calorii. 

Decizia de a utiliza sau elimina aditivii alimentari din unele alimente este una complexa si nu poate face obiectul strategiilor de marketing. Decizia de a cumpara un produs cu sau fara aditivi alimentari apartine consumatorului . Dar este informat corect ? Eliminarea lor totala este cu siguranta o greseala si ar trebui informat publicul de ce companiile din industria alimentara folosesc aceste substante si care sunt dezavantajele si beneficiile lor.