Chimion Macinat (Punga 5,0 kg)

  Chimion Macinat, pudra de culoare gri-maronie.
- Gust și aromă caracteristice, fără nici un gust sau miros ciudat, strain sau rance

- Perioada de valabilitate 24 de luni în ambalajul și depozitarea, conform condițiilor menționate mai jos
- Condiții de depozitare cameră uscată, întunecată; o temperatură nu mai mare de 25 ° C; umiditate relativă până la 80%
- Etichetarea denumirii produsului, numărului lotului, țării de origine, greutății nete, datei de producție, perioadei de expirare

Origine : India

         1. Despre chimion

         2. Aspectul plantei

         3. Structura chimică a chimionului

         4. Cultivarea chimionului

         5. Utilizarea chimionului in prelucrarea alimentelor

       1.Despre chimion

     Cu o puternică aromă provenită din semințele fructelor coapte și uscate din Cuminum cyminum L. (Apiaceae) , având denumirea populară și utilizată de chimion, aceast condiment  este cunoscut încă de pe vremea romanilor, fiind apoi folosit, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea în bucătărie.

            Provenit din nordul Egiptului, regiunea mediteraneană, Iran și India., chimionul este astăzi  cultivat  în țările mediteraneene, Arabia Saudită, Iran, India, Mexic, China și Malta.

          2. Aspectul plantei de chimion

   Chimionul este o plantă mică, aromată, anuală, cu o înălțime între 15 și 50 cm.

Are rădăcini lungi și subțiri, tulpină ramificată, frunze lungi și înguste, de un verde profund, iar florile sunt sub forma unor umbrelde flori albe sau trandafirii.

   Fructul de chimion este atașat de plantă printr-o tulpină scurtă și este format din mai multe fragmente unite sau separate, pline cu semințe. Aceste fragmente au  diferite culori și nuanțe, de la verde- gălbui la maroniu- gălbui, cu o formă ovală, alungită, de 3-6 mm lungime.

Pe toată suprafața, chimionul are cinci creste primare, alternând cu patru creste secundare,mai puțin distincte și acoperite cu perișori scurți.

    Semințele au formă alungită, mai groase la mijloc, turtite  lateral, de aproximativ 3–6 mm lungime,  deschise la culoare,  deloc  netede, și aproape drepte, în loc să fie curbat. Au nouă creste fine, care se suprapun., iar mirosul și gustul lor sunt  mai puțin agreabile.

        3. Structura chimică a chimionului

    Chimionul conține aproximativ 2-4.5% ulei volatil și aproximativ 10% ulei fix, împreună cu taninuri, oleorezină, mucilagiu, gumă, compuși proteici.

Mirosul caracteristic de chimion se datorează prezenței uleiului său esențial. Acest miros și aromă se datorează în principal aldehidelor prezente.

      4. Cultivarea chimionului

    Chimionul este cultivat intens, fiind o plantă adaptabilă, atât de sezon rece, cât și de căldură, în zone de câmpie sau în zone deluroase.

 În partea de sud a provinciei Mashad, Iran, este cultura principală, cu o producție medie de aproximativ 12 000 tone pe an. Este cultivat în nordul Indiei și de asemenea, în estul Europei.

 Pentru cultura de vară semințele sunt plantate la începutul lunii aprilie. Ar trebui să fie semănate în ghivece mici, umplute cu sol ușor și așezate inițial într-un pat moderat de cald pentru a favoriza creșterea lor.  Treptat se mută într-un cadru deschis și sunt transplantate în câmp.

 Plantele înfloresc în iunie și iulie și sunt recoltate când 85% din fructe sunt coapte, iar semințele proaspete sunt întinse pe o pânză pentru a se usca. După uscare, acestea sunt depozitate în pungi de bumbac.

    5. Utilizarea chimionului

  - Uleiul de chimion

Semințele coapte, atât întregi cât și zdrobite sunt utilizate pentru producția de ulei.  Dacă este necesar un ulei solubil în alcool, trebuie să se folosească semințele întregi.

Hidrodistilarea este folosită pentru extracția uleiului esențial, producând un lichid uleios incolor sau galben pal, cu miros puternic. Randamentul pentru producția de ulei variază de la 2,5 la 4,5%, în funcție de distilarea întregii semințe sau a semințelor grosiere. Uleiul de chimion poate fi transformat ușor artificial în timol. Uleiul volatil trebuie păstrat în sticle bine închise sau recipiente din aluminiu.

   - Utilizarea chimionului in prelucrarea alimentelor

 Chimionul este un condiment antic, cu un miros puternic aromat și un gust cald, amar. Este utilizat pe scară largă în Iran și India, atât ca și condiment, cât și pentru aromatizare în multe feluri de mâncare

 Din cele mai vechi timpuri, semințele de chimion erau apreciate pentru proprietățile lor digestive și erau folosite pentru aromatizarea pâinii și a altor preparate în perioadele de post ceremonial, pentru a compensa lipsa cărnii.

 Chimionul măcinat poate fi adăugat, de exemplu, la marinate pe bază de tei sau lămâie pentru pui, curcan, miel și carne de porc, sau adăugat la ardei iute, curry sau tocanite picante de carne. Se poate adăuga la uleiul de măsline atunci când se prăjesc legumele.

 Chimionul întreg este folosit pentru a face diferite murături în Iran, Pakistan și India. Chimionul este un condiment comun pentru produse din carne, carne, mezeluri și pâine  sau  ca și conservant în procesarea alimentelor.

 Pudra din semințe de chimion are oculoare brună-gălbui, cu miros și gust aromat, ușor camforos.

           - Utilizarea chimionului in medicină

 În practica veterinară, semințele de chimion și chimionul distilat sunt utilizate ca agent stimulant, antispasmodic, carminativ și antimicrobian.

 În medicina tradițională, chimionul este folosită pe scară largă pentru tratarea flatulenței, tulburărilor digestive, diareei și în tratamentul rănilor.

Astfel

• Tratarea indigestiei si tulburărilor digestive prin efectul relaxant și antispastic al chimionului, semințele acestuia putând fi consumate amestecate în mâncare sau iaurt
• Condimentate cu semințe de chimion, mâncărurile de linte sunt mai aromate și revigorante
• Sub formă de ceaiuri, comercializate în farmacii sau magazine naturiste, calmează colicile bebelușilor, determină sporirea lactației la femeile care alăptează sau reducerea stării de greață la femeile îmsărcinate
• Reducerea inflamațiilor și abceselor dentare