Curcumina se obține prin extracția cu solvent a curcumei (turmeric), adică din rizomii măcinați din tulpină naturală de Curcuma longa L. Pentru a obține pulbere concentrată de curcumină, extrasul se purifică prin cristalizare. Produsul este compus în principal din curcumină; adică, principiul de colorare (1,7-bis (4-hidroxi-3-metoxifenil) hepta-1,6-dien-3,5-dionă) și cei doi derivați dimetoxi în proporție variabilă. Pot fi prezente cantități mici de uleiuri și rășini prezente în mod natural în curcumă.

Numai următorii solvenți pot fi folosiți la extracție: acetat de etil, acetonă, dioxid de carbon, diclormetan, n-butanol, metanol, etanol, hexan.

1. C21H20O6; R1 = R2 = OCH3 Numărul de înregistrare CAS 458-37-7
2. C20H18O5; R1 = OCH3, R2 = H Număr de înregistrare CAS 33171-16-3

    3. C19H16O4; R1 = R2 = H Număr de înregistrare CAS 33171-05-0

Nr. indicelui de culoare : 75300

Curcumina este o pulbere cristalină de culoare galben-portocaliu care este insolubilă în apă, dar solubilă în etanol.

Produsul trebuie pentru a fi acceptat consumului uman, conform DIRECTIVEI 2008/128/CE A COMISIEI din 22 decembrie 2008

trebuie sa respecte urmatoarele concentraii maxime de metale grele

Curcumina in produsele alimentare

Curcumina este relativ stabila in alimente si bauturi cu ph acid si la temperaturile la care sunt preparate alimentele. Degradarea acesteia incepe de la pH-7 si este proportionala cu cresterea pH-ului. Culoarea vireaza de la galben la maro. De asemenea este relativ instabila la lumina mai ales cand se prezinta sub forma de solutie.

In prezent, curcumina este un colorant alimentar autorizat în UE, cu valori maxime de utilizare permise de la 20 la 500 mg / kg aliment, în funcție de grupa din care face parte. Curcumina este permisă și în băuturi la niveluri mai mari până la 200 mg / l.

Doze admise :

Efectele terapeutice ale Curcuminei

Analogii naturali și sintetici ai curcuminei, datorită absorbției insuficiente de către organism, a vitezei ridicate de metabolizare și a eliminării ridicate din organism, curcumina are o biodisponibilitate redusa în organism. Biodisponibilitatea scăzută a curcuminei limitează semnificativ efectele terapeutice ale acestui produs. Acum, s-au dezvoltat noi metode pentru a crește biodisponibilitatea curcuminei. Una dintre aceste metode este utilizarea piperinei impreauna cu curcumina.

Din cele mai vechi timpuri, curcumina a apărut în metodele de tratament medical  aplicate în India, utilizate în tratamentul ranilor, bolilor de piele, infecțiilor oculare  și acneei (Hatcher et al., 2008). Curcumina este, de asemenea, o componentă importantă a metodelor tradiționale de tratament numite Jiawei-Xiaoyao in China, și a fost utilizată pentru tratamentul diferitelor maladii cum ar fi : stresul și depresia pentru mii de ani (Qin și colab., 2009). În ultimii 30 de ani, curcumina s-a dovedit a avea un efect terapeutic împotriva cancerului, a bolilor autoimune, a bolilor metabolice, a bolilor neurologice, a bolilor hepatice și a unor varietăți de disfuncții inflamatorii (Aggarwal și Harikumar, 2009; Kannappan et al., 2011) .

În concluzie, efectele curcuminei asupra sănătății sunt destul de complexe ca în multe alte produse naturale. Rezultatele studiilor clinice efectuate in vitro, in vivo și la om indică faptul că curcumina poate fi eficient în prevenirea și tratarea diferitelor boli. Siguranța, ingredientele active, interacțiunile și doza de utilizare sunt foarte importante în tratamentul bolilor. Din acest motiv, faptul că curcumina este un produs natural sigur, iar costul său este mai mic decât unele medicamente poate ne poate duce la gândul că curcumina poate fi utilizata în tratamentul și prevenirea bolilor. Deoarece împiedică formarea și progresarea diferitelor stadii ale bolii, și are efecte pozitive asupra sănătății, un individ sănătos, cu o greutate corporală de 70 kg poate consuma 4-10 g pulbere de turmeric în conformitate cu JECFA și sugestia EFSA că valoarea ADI (doza zilnica) a curcuminei ar trebui să fie 1–3 mg / kg.