Nutriție de la televizor, reglementare din birou – unde este expertiza reală?

Nutriție de la televizor, reglementare din birou – unde este expertiza reală?

Trăim într-o epocă paradoxală: informația este peste tot, dar expertiza adevărată este tot mai marginalizată. Vedem cum, în spațiul public, oameni cu o notorietate câștigată în cu totul alte domenii ajung să fie ascultați, urmați și chiar să influențeze decizii care țin de sănătatea populației, alimentație sau industrie.

Dragos Pătraru, un jurnalist cu carismă și umor, își asumă rolul de formator de opinie în domenii precum nutriția – domeniu în care, evident, nu are o calificare formală. Își construiește autoritatea pe încrederea publicului, nu pe competență profesională. Între timp, profesioniștii din nutriție, cu ani de studii, experiență și cercetare, sunt adesea ignorați sau prea puțin vizibili în spațiul media.

În paralel, îl avem pe Cristian Popescu Piedone – personaj politic colorat și controversat – ajuns șef al ANPC, adică instituția care reglementează și controlează standarde esențiale în alimentație, protecția consumatorului și siguranța produselor. Ce expertiză alimentară are? Ce înțelegere profundă are asupra industriei, a fluxurilor de producție, a echilibrului dintre inovație și siguranță? Răspunsul este simplu: niciuna documentată profesional. Dar are „autoritate” și apariții publice spectaculoase. Uneori și un live pe Facebook.

Asta este, poate, cea mai gravă problemă a timpurilor noastre: funcția nu mai derivă din competență, ci din imagine. Din carismă. Din like-uri și voturi. Iar industria alimentară – un domeniu delicat, care necesită rigoare științifică, practică și etică – ajunge pe mâinile celor care n-au trecut o zi printr-o fabrică, n-au creat un produs, n-au evaluat un flux tehnologic real.

În timp ce profesioniștii din industrie sunt sufocați de norme, audituri și cerințe tot mai birocratice, regulile li se schimbă de sus, de către oameni care nici măcar nu le înțeleg complexitatea muncii. Nu se consultă cu cei din linia întâi, nu întreabă, ci doar impun. Și uneori, o fac în funcție de valul emoțional al zilei.

Concluzie: Avem nevoie de voci cu autoritate reală, nu doar publică

Nu este un atac la persoană. Este un apel la responsabilitate profesională și morală. Poți fi un excelent comunicator, dar dacă intri într-un domeniu esențial precum sănătatea sau alimentația, fă-o alături de specialiști, nu în locul lor.

Societatea are nevoie de oameni cu experiență reală. De profesioniști care știu ce înseamnă o etichetă corectă, un produs sigur, un proces controlat. De voci care nu doar vorbesc despre hrană, ci au învățat să o înțeleagă – din laborator, din producție, din contactul direct cu materia.

Altfel, riscăm să rămânem doar cu spectacolul. Și să uităm că, dincolo de imagine, siguranța alimentară nu este un show. Este o responsabilitate.