„Dacă Iisus s-ar întoarce azi”
N-ar coborî pe un nor.
N-ar face live pe Instagram.
N-ar ține conferințe motivaționale.
N-ar cere like-uri și nu s-ar teme că-l dau jos de pe YouTube.
Ar merge pe jos.
Încet. Fără grabă. Fără poză. Fără program.
Ar intra într-o cafenea și ar sta singur la masă.
Poate cu o pâine simplă și o apă.
Și oamenii l-ar privi ciudat.
Unii ar râde.
Alții ar simți un disconfort pe care nu și-l pot explica.
Ar vorbi puțin.
Dar când ar privi…
ai ști că te vede complet.
Toate fricile. Toate rănile. Toate măștile.
Și, paradoxal, nu te-ar judeca.
Ai simți că nu mai e nimic de ascuns. Și totuși, ești iubit. Complet. Aici. Acum.
Nu ar construi o religie nouă.
Nici nu s-ar lupta cu cele vechi.
Ar spune, poate:
„Împărăția nu e acolo.
E aici. Înăuntru.
Dar trebuie să mori în tine ca să o vezi.”
Și unii ar înțelege. Alții l-ar anula.
Ar merge printre oameni aruncați de sistem,
în azile, în gări, în spitale unde nu se mai vindecă nimic.
N-ar vorbi despre păcat.
Dar ar mângâia o inimă până când se rupe zidul din jurul ei.
L-ar filma. L-ar interpreta.
Unii l-ar face influencer spiritual.
Alții l-ar numi periculos, conspirativ, fanatic, delirant.
Dar el ar zâmbi. Și ar tăcea.
Pentru că știe că nimic din ce e Adevăr nu poate fi înțeles de cine caută spectacol.
Și când l-ai întreba:
„Ești tu cu adevărat Fiul lui Dumnezeu?”
Poate ar răspunde, simplu:
„Și tu ești. Dar ai uitat.”